- schímnic
- s. m., pl. schímnici
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
schímnic
Look at other dictionaries:
schimnic — SCHÍMNIC, Ă, schimnici, ce, s.m. şi f (Rar) Pustnic, sihastru. [var.: schívnic, ă s.m. şi f.] – Din sl. skimĩnikŭ. Trimis de IoanSoleriu, 22.07.2004. Sursa: DEX 98 SCHÍMNIC adj. v. ascetic, sihăstresc … Dicționar Român
schimnici — SCHIMNICÍ, schimnicesc, vb. IV. refl. (Rar) A se face schimnic. ♦ intranz. A duce o viaţă de schimnic, a trăi ca un schimnic. – Din schimnic. Trimis de IoanSoleriu, 22.07.2004. Sursa: DEX 98 SCHIMNICÍ vb. v. pustnici. Trimis de siveco,… … Dicționar Român
schimnicie — SCHIMNICÍE, schimnicii, s.f. (Rar) 1. Starea, viaţa de schimnic; pustnicie, sihăstrie. 2. Locuinţă a schimnicului. [var.: schivnicíe s.f.] – Schimnic + suf. ie. Trimis de IoanSoleriu, 22.07.2004. Sursa: DEX 98 SCHIMNICÍE s. 1. v. asceză. 2. v.… … Dicționar Român
pustnic — PÚSTNIC, Ă, pustnici, ce, s.m. şi f. Călugăr izolat de lume, care duce o viaţă aspră; sihastru, schimnic, ascet, anahoret, eremit. ♦ fig. Persoană care duce o viaţă retrasă şi aspră. [var.: púsnic, ă s.m. şi f.] – Din sl. pustynĩnikŭ. Trimis de… … Dicționar Român
schimă — SCHÍMĂ, schime, s.f. I. 1. Ordin călugăresc sau preoţesc; tagmă, cin. 2. Haină călugărească. II. Gest, mişcare prin care cineva vrea să exprime ceva. ♦ Mişcare a feţei; grimasă, strâmbătură. – Din ngr. schima. Trimis de IoanSoleriu, 22.07.2004.… … Dicționar Român
eremit — EREMÍT, eremiţi, s.m. Pustnic, sihastru, schimnic. [var.: ermít s.m.] – Din fr. érémite. Trimis de laurap, 05.03.2005. Sursa: DEX 98 EREMÍT s. v. pustnic. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime eremít s … Dicționar Român
schimnicesc — SCHIMNICÉSC, EÁSCĂ, schimniceşti, adj. (Rar) Care aparţine schimnicului, privitor la schimnic. – Schimnic + suf. esc. Trimis de IoanSoleriu, 22.07.2004. Sursa: DEX 98 SCHIMNICÉSC adj. v. ascetic, sihăstresc. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa … Dicționar Român
sihastru — SIHÁSTRU, Ă, sihaştri, stre, s.m. şi f. 1. Om care trăieşte retras de lume în post şi rugăciuni; pustnic, anahoret, eremit, schimnic. 2. fig. Persoană care trăieşte izolată, retrasă de societate. ♦ Animal sălbatic bătrân care trăieşte singur.… … Dicționar Român
ascet — ASCÉT, Ă, asceţi, te, s.m. şi f. (livr.) Pustnic, sihastru; fig. persoană care duce o viaţă austeră şi retrasă. – Din fr. ascète. Trimis de cata, 15.02.2004. Sursa: DEX 98 ASCÉT s. v. pustnic. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
ascetic — ASCÉTIC, Ă, ascetici, ce, adj., s.f. 1. adj. Care aparţine ascetului, ascetismului sau ascezei, privitor la ascet, ascetism sau asceză. 2. s.f. Ramură a teologiei care se ocupă cu viaţa şi operele unor asceţi creştini. – Din fr. ascétique. Trimis … Dicționar Român
